Cultura Duhului - Архимандрит (Нойка) Рафаил - Страница 28

Deci în ascultarea de duhovnic, dacă o înţelegeţi drept, nu este vorba "de "orizontalism" între tine şi duhovnic; este vorba de căutarea voii lui Dumnezeu prin duhovnic. Şi asta-i înţelegerea dreaptă. Şi taina aceasta se săvârşeşte astfel: tu, ca ucenic, cel ce te duci la duhovnic, fie să te spovedeşti, fie să ceri sfat, cere întâi Domnului, în taina inimii tale. De câte ori te vezi păcătos, spune Domnului: Uite, Doamne, sunt păcătos, iartă-mă, vindecă-mă! Şi cere-1 iertare. Şi când te duci la duhovnic, cere lui Dumnezeu ca prin preoţia duhovnicului, prin lucrarea tainică cum ne-a lăsat-o Biserica, să ţi se ierte păcatele. Şi nădăjduiesc că dacă vei face aceasta, dacă o vei face în duh şi în adevăr, cât de puţin, de la fiecare spovedanie o să ieşi mai mult sau mai puţin "zburând". Şi acest "zbor" nu este doar o stare psihologică, că te simţi "psihologic" uşurat, nu este "sufletistic", ci într-adevăr în duh se întâmplă uşurarea, de care, dă Doamne, să ai parte acum şi în veci!

Dacă te duci pentru un sfat, întâi lui Dumnezeu să-I ceri îndrumare. "Doamne, să fac asta sau să fac ailaltă? Spune-mi prin duhovnicul meu". Şi când simţi oarecum în rugăciunea ta, în viaţa ta, că vine momentul, că s-a copt momentul, du-te la duhovnic cu gândul la Dumnezeu, cu atenţia către Dumnezeu. Şi atuncea pândeşte de la duhovnic. Spune-i esenţial problema ta, şi pândeşte de la duhovnic primul cuvânt îl citez pe Stântul Serafim, dar citez întreaga "tîlocalică"" Acel prim cuvânt1

130

Dumnezeu Atotputernicul e blând, este adierea de glas subţire pe care a auzit-o Prorocul Ilie şi de care s-a impresionat mai mult decât de cutremur şi decât de uragan şi decât de foc.' Adiere de glas subţire, dar mai rapid decât toţi dracii, (dacă lucrăm în ascultare lui Dumnezeu), şi atotputernic. Acea adiere de glas subţire care spune: "Asta!" Primeşte pe acel "Asta!1" şi pecetluieşte cu duhovnicul tău, cerând: "Blagosloveşte, Părinte!" Blagoslovenia Părintelui te va urma şi-ţi va da putere multă spre a-ţi împlini ascultarea, şi de-acuma eşti sub voia lui Dumnezeu. Nu întreba pe duhovnic mai departe primeşte cuvântul. Ăsta-i cuvântul tău. Duhovnicul nu ţi — I poate explica. Este dialogul tău intim cu Dumnezeu. Dacă aşa ai cerut de la Dumnezeu, dacă în felul acesta îl vei primi de la duhovnic, primul cuvânt, să nu câiteşti, să nu te împotriveşti, fiindcă rişti să "retezi" cuvântul lui Dumnezeu. Ba chiar, în momentul când spui: "Părinte, explică-mi mai bine", ai pierdut firul cu Dumnezeu, ai închis telefonul, şi-acuma vorbeşti, cum ar fi, cu aparatul de plastic (dacă-i vorba de telefon); acuma vorbeşti cu duhovnicul ca om. Asta să nu faci! Primeşte cuvântul cu credinţă, cere blagoslovenie, şi tu vei înţelege acel cuvânt facându-1.

Unul din chipurile ascultării este în întâmplarea cu cei zece leproşi.2 Hristos le-a spus un cuvânt foarte "indiferent". Cei zece leproşi: "Mântuitorule, miluieşte-ne şi pe noi!" Zice. "Duceţi-vă şi vă arătaţi preotului!" Păi asta n-are nici un sens! Fiindcă, în primul rând, ce poate să-mi facă preotul? In al doilea rând, Moisi a rânduit că, dacă te-ai curăţat, sau ţi se pare că te-ai curăţat, du-te la preot şi el vă cerceta şi va vedea, şi dacă te va găsi curăţat de lepră, te va încadra înapoi în societate. Dar ei erau încă leproşi. Şi ce-au făcut9 S-au întors şi au făcut ascultare, fără să judece, fără să cârtească. De ce s-au vindecat? Era puterea dumnezeiască care era conţinută în acea poruncă, iar ei, făcând ascultare, şi-au însuşit-o Aceea i-a înviat din morţi, aceea i-a curăţit, aceea trebuie să o căutaţi voi ucenicii, iar noi, duhovnicii, trebuie să învăţăm să cerem de la Dumnezeu cuvânt, să nu răspundem din mintea noastră.

Zice Sfântul Serafim: "Când răspundeam cu mintea mea, se făceau greşeli". Şi Sfântul Siluan zice: "Şi greşelile pot fi mici, dar pot fi mari". Deci noi, duhovnicii, trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu, şi Dumnezeu în inima noastră să pună cuvânt. Şi trebuie să ne nevoim să desluşim acel prim cuvânt. Dar nădăjduiesc că până vom ajunge şi noi să desluşim acel prim cuvânt, dacă voi, ca ucenici, veniţi la duhovnici cu credinţă, credinţa voastră va face din noi "proroci". Pentru tine! Poate nu pentru celălalt, care vine în neascultare. Dar dacă tu vii cu inima aşa, cu rugăciune la Dumnezeu şi cu deschiderea asta, tu vei face din duhovnicul tău un "proroc", şi pentru tine va fi proroc, de fiecare dată când vei veni în această ascultare la duhovnicul tău.

Multe s-ar putea zice: celelalte, cer Domnului să vi le zică în inima voastră — şi fraţilor duhovnici, şi celor ce vă duhovniciţi.

întrebare: Părinte, dacă am o problemă, spuneţi-mi la cine să merg, la un preot sau la un psiholog9

Părintele Rafail: Eu aş zice: Bineînţeles că ar trebui la un preot. Dar observ cu multă, multă durere un lucru în lumea noastră: simţim din ce în ce mai des că noi, preoţii, nu găsim felul ortodox de a-l asculta, de a-1

132

înţelege, de a-1 învia pe om. Şi zic aşa, ca unul care vine din Apus, unde Biserica de o mie de ani nu a fost, şi unde —, spiritualitatea apuseană a falimentat total; veacul al XX-lea i-a manifestat falimentul care era în ea demult. Şi acum Apusul, cei luminaţi ai Apusului, caută din ce în ce mai mult către Ortodoxie, acea Ortodoxie care-i prost înţeleasă pe aceste meleaguri de baştină ale Ortodoxiei. Şi riscăm să fim acuma în poziţia Evreilor, care ei înşişi au pierdut tradiţia ce s-a dat neamului lor. Vă spun tocmai ca să nu se întâmple lucrul acesta, ca să cer Domnului ca nu numai apusenii să găsească adevărul, dar ca şi voi să vă înnoiţi în bogăţia care este moştenirea voastră, a noastră.

Deci în Apus, unde Biserica nu mai este, am impresia că ştiinţa asta a psihologiei este şi ea un fel de milă a lui Dumnezeu într-o lume în care Dumnezeu nu mai există. Şi există o para-Biserică, o para-preoţie, ca să zic aşa; nu vreau să-i zic "pseudo" — deşi ar fi trebuit, probabil.

Adică ce este psihologul9 Este un om la care te poţi duce şi poţi descărca toate, şi poţi spune toate, şi ştii că nu o să fii judecat, şi că, pentru motive profesionale, acela îţi ţine "taina spovedaniei". Părinţi preoţi, asta este prerogativa noastră! Noi trebuie nu numai să putem să înlocuim pe psiholog, dar şi să depăşim, peste orice aşteptare, ceea ce poate face psihologul pentru clientul lui De ce? Fiindcă avem Taina, avem pe Dumnezeu, pe Care II putem împărtăşi. Şi va spUn acest lucru iarăşi: Un pic să intrăm în Taina lui Dumnezeu, şi nu ştiu până unde va merge. Am văzut "înviere în masă", am văzut, de la o persoană care s-a întors către Dumnezeu, zeci de familii care au înviat din morţi, în Apus, şi aicea la fel

Deci, aş zice, bineînţeles că la preot! Dar iertaţi-mă, fraţi preoţi şi arhierei, trebuie să spovedim şi adevărul acesta: Suntem în aşa un hal, că nu ne mai ştim vocaţia. Şi atuncea poporul, debusolat, merge unde poate şi la cine poate. Şi vă spun şi lucrul ăsta: Psihologia care, din câte ştiu, a început cu Dl. Freud şi a continuat cu Dl. Jung şi cu alte nume care se cunosc astăzi, a făcut multe rele pentru om, dar iarăşi, dacă priviţi dinti-un punct de vedere istoric, până şi acolo omul "se caută", îşi caută adevărata fiinţă. Şi vă spun, sunt mulţi psihologi — cel puţin în Apus am văzut asta, şi cred că sunt şi mai mulţi pe la noi şi în ţările de baştină ortodoxă — care găsesc şi descoperă multe adevăruri Dacă vă uitaţi bine, acele adevăruri erau cunoscute cândva în Biserică, şi nu le mai trăim şi, spre ruşinea noastră, nu le mai aplicăm.

Ştiţi, eu consider că noi toţi suntem //// singur om, spovedania mea este spovedania ta, viaţa mea este viaţa ta, împărtăşim aceeaşi soartă Şi aş dori să vă chem pe toţi, ca un singur om, să ne înnoim în Duh. Nu zic asta ca voi, mirenilor, să judecaţi pe preoţi; zic ca voi, mirenilor, să vă rugaţi pentru noi, ca Dumnezeu să ne lumineze ca să vă putem lumina. Zic asta pentru fraţii mei preoţii, ca să ştie că suntem într-o decădere cumplită, şi ca să luăm pildă de la dreapta şi de la stânga, şi de la Părinţi, şi prin psihologie. Şi să ne învăţăm şi din lumea dreptăţii, şi din lumea păcatului, din toate mărturiile să înţelegem, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi să ne întoarcem, cum zice în Apocalipsă uneia din Biserici: "Intoarce-te la cele dintâi, până nu-ţi voi lua lumina din mijlocul tău".1